Oau! Ma simt extraordinar, ma simt foarte bine. Respir mult mai bine si dorm mult mai bine. Pe dracu'. Am o caruta de draci si tot timpul imi vine sa fac cate ceva, sa mananc sau sa rontai ca un sobolan paranoic ca moare de inanitie. E destul de dificil, mai ales cand toata lumea in jurul tau fumeaza. Primele doua zile fara tutun au fost ... nu chiar atat de groaznice pe cum credeam. Adica, eu imi imaginam ca vezi Doamne, o sa ma ia tremuratul si o sa am spasme dupa primele ore in care organismul va semnala lipsa brusca de nicotina. E mai usor de atat. Singura chestie nasoala e lipsa gestului. Tot imi vine sa apuc o tigara intre degete si mi-am dat seama ca degetul aratator si cel mijlociu simt lipsa tigarii cu siguranta pentru ca mi se freaca intr-una unu' de celalalt. Am spus singura chestie nasoala? Am mintit (like usual - ha ha Radu). Faza e ca simti intr-una nevoia de a fuma, la inceput foarte puternic dupa care scade treptat tinzand spre zero. Tinzand spre zero... adica niciodata nu va atinge zero, va fi din ce in ce mai redusa nevoia de fumat. Chestia (la mine unul) e sa invat sa accept nevoia asta si sa ma obisnuiesc cu ea.
Si acum si una dintre partile frumoase:
Toata lumea:
- Cum ma? Tu n-ai fumat nimic pana acum?
Eu (mandru):
- Nu.
Toata lumea:
- Foarte tare!
Eu (si mai mandru):
- Stiu.